Când viaţa îţi respiră-n Viaţă
În drumurile tale vii,
Din viitor de Dimineaţă
Îţi vin cuvinte azurii.

Primindu-le-n simţiri sfioase
Să nu le vatămi, ofensezi,
Pe pergamente luminoase
Din inimă le aranjezi.

Entuziasmele privirii
De ele încântate sânt
Şi-n măduva mărturisirii
Devin capitol de cuvânt.

Poate nu poţi mărunt în minte
Să le sfărâmi în buchisiri,
Dar pot înaripa cuvinte
Născânde zborul din priviri.

Luând direcţii nealese,
Necăutând un interes
S-or înălţa un stol de păsări
Ca propoziţie de vers.

Le vei petrece-n bucurie
Oriunde nu s-or îndrepta,
Căci cu o viaţă azurie
O lume-or binecuvânta.